La sfârșitul anilor 1970, Armata Statelor Unite a lansat o cerere pentru un echipament care să revoluționze metodele clasice de antrenament. Astfel s-a creat MILES (Multiple Integrated Laser Engagement System) ce funcționează cu raze infraroșii în locul muniției reale, percepute de senzorii receptorului localizat pe echipamentul presupusului adversar. Acesta a fost prototipul care a permis preluarea conceptului și crearea în industria de entertainment a jocului laser tag.

Laser tag este similar cu paintball sau airsoft, principala diferență fiind că echipamentul este în general mai comod și jocul este complet inofensiv, nu produce niciun efect fizic asupra jucătorilor, comparativ cu cele două în care impactul bilei poate produce vânătăi sau chiar răni dacă nu se folosește echipamentul corespunzător și se trage de la distanță mică.
Jocul poate fi experimentat atât de persoane tinere cât și de cei mai în vârstă.
 

Softul performant permite setarea echipamentelor dupa orice preferinta  a jucatorului ( viata, munitie si timp limitate sau nelimitate), si afisarea in timp real a statisticii jocului.